MusixOn

Unul dintre evenimentele pe care le așteptam de ceva vreme a avut loc miercuri seara, pe la 6, când am asistat la ceva ce trebuia să se întâmple din vara acestui an, dar nu am putut din cauze legate de ghinion.

Practic, am asistat la un super eveniment, la care a participat una dintre trupele cele mai faine din țara noastră, byron, despre care voi vorbi puțin mai jos.

Întâi de toate, trebuie spus că evenimentul a fost unul pur caritabil, strângându-se bani pentru niște copii dintr-o localitate aflată la câțiva km de Iași, care învață bine și care merită să primească măcar acum, când sunt sărbători atenție, dacă nu cumva și după asta.

Prețul a fost unul mic pentru tot ce s-a petrecut miercuri seara, iar totul a fost extraordinar. Nu am ce să reproșez nimic organizatorilor, fiindcă înțeleg perfect cum e să pregătești un eveniment de o astfel de anvergură, iar până la final să vrei ca totul să meargă strună.

Balul de caritate a început cu prezentare cazului pentru care s-a organizat totul, s-au arătat niște obiecte pe care le puteam cumpăra, iar apoi a urmat corul studenților de la Medicină care ne-au colindat pe noi, cei prezenți în sală. Nu puteam să cred că niște studenți la Medicină pot cânta atât de bine, dar se pare că mi s-a demonstrat ceea ce nu prea vedeam eu posibil.

Recitalul lui Sebastian Albu a fost cel care a urmat, descoperind un tânăr folkist, dacă nu greșesc, care promite pentru scena folk destule, iar melodiile au fost chiar bune. O să ajungă mare în domeniul lui, zic eu.

A urmat o scenetă organizată de cei de la Facultatea de Informatică despre care pot spune, cu mâna pe inimă, că a fost prea „geeky” chiar și pentru mine, care stăpânesc, relativ, domeniul acesta. Ideea era bună, dar trebuia adaptată pentru toate categoriile de public prezente în sală, zic.

De Cosmin Vaman auzisem ceva mai demult, dar nu îi mai ținusem minte numele, dar de miercuri seara o să mi-l amintesc mereu, fiindcă a făcut un show de zile mari. Cântecele lui sunt realizate în stilul „Taxi”, dacă îmi e permis să spun asta, regăsind multe elemente care mă fac să îmi placă trupa Taxi, prin urmare am devenit de atunci și un ascultător de Cosmin Vaman.

Punctul de atracție central al Balului a fost trupa byron, pe care am reușit într-un final să o văd, ratând super seria de concerte de la Peninsula 2011, la care au participat și eu, pe lângă celelalte trupe. Am pierdut concertul de luna trecută, când bugetul nu îmi permitea, dar când am primit informația că revin în decembrie, am încercat să aflu dacă e adevărat sau nu. S-a dovedit a fi adevărat, iar acest fapt a fost exact ce trebuia ca eu să fiu mulțumit și împlinit pentru tot restul anului. Întregul recital a durat o oră și jumătate, dar a fost superb, genial, incredibil, așteptările mele fiind cu mult depășite.

Au cântat o mulțime de melodii, printre care s-au numărat „Perfect”, „Songul Pușcăriașului”, „King of clowns”, „Crossroads”, iar lista poate continua. Eu am intrat în transă, fredonând multe dintre melodii inconștient, dar nu sunt sigur dacă doar în mintea mea sau chiar am rostit versuri.

Sincer să fiu, dacă solistul trupei va candida vreodată pentru președinție îl voi vota, deși mă îndoiesc de acest fapt, căci pare un om cu „coloană verticală”, dar ideea e că am fost fascinat, dus până în rai și înapoi (când s-a terminat totul), într-atât de bună mi s-a părut prestația întregii trupe.
Nu pot înțelege cum un asemenea act artistic poate lăsa rece și indiferentă lumea, care preferă să asculte aceleași melodii de tip clișeu, care nu aduc nimic nou, nimic memorabil, doar bumți-bumți, pe când byron aduce într-un mod semnificativ mult mai multe lucruri faine în muzică. E trist că trupa are aproximativ doar puțin peste 6000 de fani pe Facebook și peste 8000 de persoane care partejează ceea ce ascultă pe Last.fm. E drept că printre fani se regăsesc și străini, fapt ce reduce și mai mult numărul fanilor români. Ca să citez din clasici: „I don’t wanna live on this planet anymore”, cel puțin în condițiile de față, în care byron nu este cunoscută suficient de mult pentru a stârni un interes mare.

Termin și cu problema asta, care nu cred că se va rezolva prea curând, în halul în care evoluează muzica, și vă pun la dispoziție o filmare și niște fotografii pe care le-am făcut cu telefonul, care mă fac să îmi regret un model avut anterior care mi-a fost furat (desigur, România…), care putea înregistra la o calitate mai bună, dar în condițiile de față regret lipsa dotărilor tehnice, care puteau asigura niște fotografii și clipuri excelente, dar văzând halul în care a ieșit filmarea, am ales să nu stric plăcerea de a-i vedea live, dar cumva regret acum că nu am mai filmat un cântec sau două, cu toate că mă întreb cum aș fi putut filma, din moment ce eram în starea de „transă” mai sus menționată.

Sunt foarte fericit că am ajuns la byron, în sfârșit. Aștept următorul concert, care sper să mă găsească într-o stare financiară bună, pentru a putea asista din nou la extraordinarul show pe care nu l-am văzut la prea mulți artiști români.

Nota pe care o acord întregii organizări și a programului, incluzând toate lucrurile care au făcut seara de miercuri este 10.

PS. A fost și o tombolă la care puteam câștiga unul dintre cele nouă exemplare ale ultimului album byron, „Perfect”, dar nu a fost să fie. Se pare că 84 nu e un număr norocos pentru mine.

PPS. Aștept să citesc pe blogul Andreei, care a fost și ea la balul caritabil, părerea ei.

PPPS. Imagini cu balul puteți vedea pe Fanpage-ul ASII: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150527740681329.417660.391853171328&type=1